“Întru tine, Maica, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor.
Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”
"De hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (Iaşi, 14 octombrie 1951) pe când oamenii aşteptau la rând să se închine, au venit şi două creştine bătrâne din Focşani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritului Cleopa:
- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm Cuvioasei Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, şi să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!
- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeţi şi vă închinaţi!
În clipa aceea, preoţii şi credincioşii au văzut un lucru cu totul sfânt şi minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfânta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe pernă."
(din Viaţa Părintelui Cleopa)