"Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu."

În măsura în care ai inima înfrântă şi smerită, devii tot mai liber interior şi atunci Dumnezeu coboară în tine.

 Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu. Şi nu ne putem umple de Dumnezeu decât prin smerenie. Smerenia trebuie să fie fundamentul vieţii noastre. Nu ne realizăm prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie.

A trăi în smerenie înseamnă a trăi o viaţă reală.

Iar a trăi în trufie este o viaţă artificială. De aceea, de câte ori eşti umilit, rabdă şi roagă-te: "Doamne, primeşte aceste umilinţe, în locul smereniei de care am lipsă. Să răscumpere mândria de care nu mă pot izbăvi de bunăvoie!

Să nu aduci nimănui nici o vină, decât numai ţie. Să te căieşti mereu din toată inima.

Dacă nu mă găsesc vinovat în mod real şi nu mă căiesc din adâncul sufletului, atunci nu mă pot ruga cu putere şi nu pot avea bucuria deplină a rugăciunii. 

Dacă ai acestea două, smerenia şi iertarea aproapelui, ai să vezi cum începi să capeţi în tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfânt poate aduce acest "ceva" în inimile noastre.