din Slujba Sfintei Liturghii...

"Că Tu eşti Doamne, ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, limanul celor ce călătoresc pe ape, doctorul celor bolnavi. Însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui."

Slavă Ţie Dumnezeule în veci!

„Slavă Ţie pentru necontenita Ta purtare de grijă, slavă Ţie pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale, slavă Ţie pentru clipele luminoase ale vieţii. 

Slavă Ţie pentru bucuriile limpezi ale inimii, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla, slavă Ţie Dumnezeule în veci!

(în imagine, biserica Mănăstirii Radu Vodă, Bucureşti)

Tu luminezi sufletul cu pace şi trimiţi ajutor neaşteptat, Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Tu însuţi Te pleci spre patul celui suferind şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Ţie Îţi cântăm cântare Aliluia!”

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva (slujba de priveghere - Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

“Întru tine, Maica, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. 

Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.” 

"De hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (Iaşi, 14 octombrie 1951) pe când oamenii aşteptau la rând să se închine, au venit şi două creştine bătrâne din Focşani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritului Cleopa:

- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm Cuvioasei Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, şi să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!

- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeţi şi vă închinaţi!

În clipa aceea, preoţii şi credincioşii au văzut un lucru cu totul sfânt şi minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfânta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe pernă."

(din Viaţa Părintelui Cleopa)

Arhimandritul Nectarie - stareţul Mănăstirii Radu Vodă, Bucureşti

"Am crescut cu părintele Nectarie, care este stareţ la Radu Vodă. De mic (5-6 ani), spunea că el va fi preot.

Se ducea la biserică în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare. Crescând, a dat la seminar şi apoi s-a călugarit. Vă pot spune că asta este ceea ce şi-a dorit dintotdeauna. 

Slujbele pe care le face, le face cu toată dăruirea sufletului său. Duceţi-vă la mănăstire şi veţi vedea şi vă veţi convinge. Mădălina

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

"Celor ce aleargă către puternicul tău acoperamânt, uşurează-le chinurile sufletului şi ale trupului cu rugăcinile tale, Sfinte Nectarie, părintele nostru, şi umple inimile lor cu bucurie, preafericite. Alungă-le-ntristarea necazului şi a durerii lor, sfinte, prietene al Domnului.

Pazeşte-ne de toată durerea, ispita şi necazul, căci către ocrotirea ta alergăm şi pe tine te cinstim, Sfinte Nectarie, mare făcatorule de minuni."

(din cel de-al doilea Paraclis al Sfântului Ierarh Nectarie)

Troparul Duminicii Sfinţilor Părinţi de la Niceea

„Prea proslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai aşezat pe Părinţii noştii luminători pe pământ şi prin ei ne-ai îndreptat pe noi la adevărata credinţă; mult Îndurate, slavă Ţie”.

(imagine din timpul Vecerniei mari, Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Omul bun îi îndulceşte pe toţi!

"Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui. De aceea sfinţii comunică o dulceaţă sufletească. Omul rău îi amărăşte şi îi agită pe toţi. Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă."  Părintele Dumitru Stăniloaie

(imagine de la Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Din păr şi din barbă izvorau picături de mir...

"La scurtă vreme după adormirea sa întru Domnul, sfântul trup al părintelui Nectarie a început să răspândească în jur o mireasmă bineplăcută. În timp ce se afla în biserica Sfânta Treime din Pireu, cu uimire au constatat că din păr şi din barbă izvorau picături de mir. 

După cinci luni, maicile, dorind să construiască un mormânt din marmură, au deschis mormântul şi au scos sfântul trup care era întreg şi nestricăcios din toate punctele de vedere, răspândind în jur o minunată mireasmă. 

El a rămas în biroul maicii stareţe până când a luat sfârşit construcţia mormântului.

Înaltpresfinţitul Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom, cu mare interes a luat iniţiativa de a examina personal trupul Sfântului, poruncind să fie din nou scos la capătul a şapte ani de la data mutării Cuviosului la Domnul.

 De atunci, trupul a fost socotit drept unul sfinţit."

Arhimandritul Ioachim Spetsieris

Rugăciunea anaforei

"În locurile Apamiei, în a doua eparhie a Sirei, exista un sat care se chema Gonagon. Cândva, la distanţă de o milă de sat, câţiva copii păşteau animalele lor. Pe când se jucau, au hotărât împreună să săvârşească Sfânta Liturghie, aşa cum vedeau la preot în biserică. Au ales deci un „preot şi alţi doi „diaconi". După aceea s-au apropiat de o stâncă unde ca pe un jertfelnic au aşezat pâini şi un vas de lut cu vin.

„Preotul" s-a aşezat în mijloc şi cei doi „diaconi" de-a dreapta şi de-a stânga lui. A început deci să spună rugăciunea anaforei, în timp ce „diaconii făceau vânt cu pălăriile lor în loc de ripide. Micul „preot ştia rugăciunea anaforei, pentru că obişnuia la sfintele slujbe să stea - ca toţi copiii - în faţa sfintei mese, şi aşa să audă şi să înveţe rugăciunile.

După ce s-au făcut toate după rânduiala bisericească, pe când se pregăteau să taie pâinile, s-a întâmplat ceva cutremurător. A căzut foc din cer şi a făcut scrum toate câte erau oferite şi stânca. Nu a rămas nici cea mai mică urmă!

Copiii, de frică, au căzut jos şi au rămas acolo pe jumătate morţi, fără să poată să articuleze un cuvânt. Părinţii s-au îngrijorat din cauza întârzierii lor. Căutând, i-au găsit în această stare şi i-au dus în sat. Întrebau insistent să afle care este cauza stării lor, dar nu primeau răspuns.

Mai târziu, după ce copiii şi-au revenit au povestit toate câte au făcut şi au păţit. Curând episcopul a aflat de această minunată întâmplare, care s-a dus cu toți preoţii la locul minunii şi a văzut semnele focului ceresc. Atunci, deci, a pus copiii într-o mănăstire şi pe locul focului a zidit biserică şi în jurul acesteia o frumoasă mănăstire."

(Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenița, p. 12)

sursa: doxologia.ro

"Bucuraţi‑vă pururea. Rugaţi‑vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu‑l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi‑vă de orice înfăţişare a răului." din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

(imagini de la Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Un preot care se roagă mult este un preot cu har în toate!

"Cine nu ştie că un preot bun transformă sufleteşte pe credincioşii săi, prin slujbe frumoase, prin catehizare stăruitoare şi prin predici bune şi pline de căldură duhovnicească? Cine nu ştie că predica bună umple bisericile şi mănăstirile de credincioşi, apără şi sporeşte dreapta credinţă şi întoarce la pocăinţă multe suflete? Bisericile fără slujbe frumoase şi fără predici pline de duh şi putere se golesc de credincioşi şi nu pot vâna suflete pentru Hristos.

În Biserica lui Hristos, preoţii propovăduiesc cel mai mult cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt toată viaţa în mijlocul credincioşilor. Ei sunt martorii vieţii noastre de la naştere şi până la moarte. 

Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă

Prin predica lui vie, caldă, plină de har şi lumină, preotul poate transforma total masa enoriaşilor săi. Dar, pentru ca predica sa să poată ajunge la inima credincioşilor şi să aibă puterea Duhului Sfânt de a transforma sufletul şi a-l întoarce la pocăinţă, trebuiesc îndeplinite câteva condiţii duhovniceşti.

Una dintre condiţii este sfânta rugăciune. Preotul trebuie să fie un om de rugăciune, să iubească mai mult ca orice Biserica, sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, cântarea în comun a credincioşilor. Rugăciunea lui stăruitoare, unită cu cea a credincioşilor săi, îi sporeşte credinţa şi dragostea pentru Dumnezeu şi oameni, îl face mai înţelept în gândire şi predică, îi deschide inima pentru milostenie şi îi dă multă putere şi har. 

Un preot care se roagă mult este un preot cu har în toate şi un bun predicator al cuvântului lui Dumnezeu." Părintele Cleopa Ilie

"Bucură-te, că atunci când monahiile vrut-au să iţi pună epitrahilul pre sfintele-ţi moaşte, ti-ai ridicat capul; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!"

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

„Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaştele mele să fie împărţite în întreaga lume”, i-ai spus femeii care se întristase, neştiind pricina pentru care la multă vreme după adormirea ta, trupu-ţi părea să se supună legilor firii. 

Şi din oasele tale a izvorat mir, de a cărui mireasmă s-au minunat credincioşii din toată lumea care s-au învrednicit să primească în bisericile lor câte o părticică dintru ale tale sfinte moaşte. Pentru care îţi cântă:

Bucură-te, că Domnul a voit ca lumea întreagă să afle de sfinţenia ta;

Bucură-te, că trupul tău a fost biserică vie;

Bucură-te, că inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!"

Cuvânt de învăţătură - 22 septembrie 2013 - Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă - Bucuresti

"Atunci când omul îşi pune nădejdea în Dumnezeu, atunci aduce rod însutit - după cum am văzut şi pe Petru. 

Cu toată dibăcia lui, noaptea nu prinsese nimic, dar în momentul în care ascultă de cuvântul Lui Dumnezeu el prinde mulţime de peşte. Şi vedeţi cum peştii aceia au ascultat şi s-au strâns în mreaja lui Petru, arătându-se încă o dată că Iisus Hristos e Dumnezeu adevărat, Stăpânul Cerului şi al Pământului.

Să ne facem un examen al conştiinţei noastre şi să vedem: oare noi suntem ca Petru sau nu, oare noi ne punem nădejdea şi încrederea în Dumnezeu sau nu? 

În lumea noastră sunt foarte mulţi oameni trişti, sunt foarte mulţi oameni în pragul disperării pentru că nu văd nici o scăpare din problemele lor şi toate acestea, iubiţi credincioşi, pentru că spuneam: societatea de azi Îl scoate pe Dumnezeu în afara ei. Şi acolo unde nu e Dumnezeu, acolo e moarte. Dumnezeu e soluţia tuturor problemelor noastre. Dumnezeu e Cel ce dă sens vieţii noastre. Dumnezeu e Cel ce dă lumină vieţii noastre.

Niciodată nu veţi vedea oamenii credincioşi ajungând în deznădejde pentru că orice s-ar întâmpla, spun ca şi Iov - Aceasta e voia Lui Dumnezeu. Şi prin voia Lui Dumnezeu nu vor ajunge niciodată în moarte, în întuneric.

Sfânta Scriptură ne spune: "Israele, ce cere de la tine Domnul Tău Dumnezeu? Decât să te temi de El, să umbli în căile Lui, să-L iubeşti şi să-I slujeşti Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui."

(în imagine, Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă)

"Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul Sfântului Nectarie s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. 

La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.

 Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin."

"Harul Mângâietorului cu bogăţie se revarsă din racla cinstitelor tale moaşte, Părinte Nectarie. Şi asemenea unui izvor nesecat, adapă sufletele chinuite şi vindecă bolile trupeşti ale celor ce strigă neîncetat către Domnul: Aliluia!"

(noua raclă, cea în care sunt păstrate moaştele Sfântului Ierarh Nectarie în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti)

"Opriţi-vă din lucru şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu"

"Dumnezeu are privirea îndreptată asupra celui blând şi liniştit...liniştirea este începutul curăţirii sufletului şi, aşa cum fiarele pot fi biruite uşor, atunci când sunt cuprinse de frică, la fel şi poftele, fricile şi relele înveninate ale sufletului pot fi mai uşor de biruit de puterea raţiunii, atunci când sunt potolite.

Cel care umblă în mijlocul zarvei, însă vrea să cunoască cele cereşti, a uitat că ceea ce seamănă între spini "se înăbuşă"; iar cel care nu află liniştea nu poate ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu;" Sfântul Ierarh Nectarie

"Cât de frumos este chipul credinciosului! Cât de minunat este harul acestui chip! Frumuseţea lui atrage, trăsăturile acestuia exprimă încrederea pe care el însuşi o are în Dumnezeu. 

Seninătatea răspândită pe faţa lui exprimă pacea sufletului, iar liniştea chipului său arată netulburarea inimii. Bunătatea întipărită pe faţa credinciosului mărturiseşte netulburarea conştiinţei sale.

Credinciosul se înfăţişează asemenea omului eliberat de tirania neîncetatelor griji ale vieţii, care împresoară duhul în fiecare zi, şi asemenea omului a cărui încredere în Dumnezeu zugrăveşte în culori vii chipul feţei sale." 

Sfântul Ierarh Nectarie

Doamne, vin şi azi la Tine...

"Doamne, vin şi azi la Tine

Cu-al meu suflet întristat

Să mă umpli cu iubire

Ca să am şi eu de dat.

Îţi dau gândul meu hoinar

Să-l aduci din rătăcire

Şi-ţi dau inima în dar

Pentru-o nouă primenire.

Şi genunchii mi-i aşez

Într-o rugă prea curată

Şi sper Doamne şi cutez

În salvarea-Ţi minunată.

Doamne, vin şi azi la Tine,

Prinde-mi şoapta rugii sfinte.

Du-o-n sferele senine

Şi cu îngerii să-Ţi cânte!"

(Mariana Mihai)

Despre tainele gândurilor

"Prin gândurile noastre virtuase, paşnice, liniştite şi desăvârşit bune, ne influenţăm şi pe noi înşine şi răspândim această pace pretutindeni în jur...şi în familii şi în societate şi oriunde. Aceasta lucrează nu numai pe pământ ci şi în univers.

Aşadar, aici suntem lucrători pe ţarina Domnului şi înfăptuim armonia cerească, armonia dumnezeiască, iar acolo pacea şi liniştea domnesc pretutindeni. Dacă ne preocupă gânduri negative, acela ne este un mare rău. Când în noi este sălăşluit răul, el se răspândeşte şi în jur, în familie, în mediul în care ne aflăm. Iată, putem fi un bine mare sau un rău mare. Şi cât e de bine să fii om bun, pentru binele tău, omule! Căci gândurile nimicitoare, rele ne nimicesc pacea şi atunci nu mai avem pace şi nici linişte.

Noi întotdeauna începem greşit. În loc să începem de la noi înşine, noi dorim întotdeauna să-i îndreptăm pe ceilalţi, iar pe noi ne lăsăm mai la urmă.

 Când fiecare va începe cu sine, atunci va fi pace pretutindeni! Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Dacă omul nu se va vătăma pe sine însuşi, nimeni nu-i poate face nici un rău, nici măcar diavolul". Vedeţi, noi suntem cei care ne croim viitorul."

Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa

(articol de pe doxologia.ro)

✝) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla - 7 august

Veniţi toţi iubitorii de Hristos, cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

"Unde este bisericuţa mică, tradiţia veche care s-a păstrat din gură în gură şi din bătrân în bătrân, spune că a fost întâi coliba Sfintei Teodora. Ea a stat 14 ani de zile pe acest loc, unde fusese mai înainte un vestit pustnic, care venise aici in Munţii Vrancei. După ce s-a desăvârşit deci Sfânta Teodora aici, s-a dus în peştera din vale şi acolo a fost descoperită prin minune dumnezeiască, că nu se ştia de dânsa. Duhovnicul ei din Sihăstria murise demult şi ea nu mai putea coborî de bătrâneţe până la vale, ca să se împărtăşească cu PreaCuratele Taine. Dar s-a întâmplat o minune ca aceasta, mai înainte de moartea ei. 

La trapeza Sihăstriei nişte păsări veneau şi luau bucăţele de pâine de la fraţii trapezari. Şi au văzut fraţii cum luau acelea pâinea şi zburau cu ea încoace spre miazăzi. Şi a observat stareţul mănăstirii şi le-a zis: „Fraţilor, păsările acestea vedeţi că nu mănâncă pâinea, ci iau în cioc câte o bucată şi zboară cu ea încolo, înspre pustia Sihlei (că nu era atunci biserica aici). Mi se pare mie, a zis stareţul, că trebuie să fie vreun rob al lui Dumnezeu, vreun suflet al lui Dumnezeu căruia păsările acestea îi duc pâine” .

Într-o duminică după amiază, doi fraţi au luat blagoslovenie de la stareţul mănăstirii, după ce i-au spus: „Părinte, ne-am duce în partea aceea unde zboară păsările, poate să dăm peste acel pustnic căruia îi duc păsările mâncare de aici” . Şi spune istoria - pe care am citit-o într-un vechi manuscris - că păsările parcă îi aşteptau, căci au zburat dincoace de Sihăstria, la marginea muntelui. 

Şi au stat cu bucata de pâine în cioc până au venit fraţii şi când să le ajungă, au zburat mai încolo şi tot aşa zburau aproape de pământ şi pe distanţe mici, ca şi cum i-ar chema încoace, să le-o descopere pe Sfânta Teodora.

Şi au venit fraţii, dar de la o vreme, către seară, a venit o ploaie mare şi s-a întunecat şi n-au mai văzut nici păsări şi s-au rătăcit, că nu era pe atunci cărare, cum vedeţi acum, ci era pustie mare; de aceea i se spunea aici Sihla, adică desiş, căci era mare desime printre stâncile acestea. Nu exista atunci schitul Sihla, ci numai câte un pustnic rătăcitor care stătea câteodată aici.

S-au rătăcit deci cei doi fraţi şi când au văzut că e noapte şi a venit şi ploaie şi s-a întunecat, au început a plânge, că erau uzi şi rătăciţi. Şi s-au pus spate lângă spate lângă un fag, aici, aproape de peştera Sfintei Teodora din vale, şi au hotărât să poposească până la ziuă acolo, că nu mai ştiau să nimerească înapoi, fiind deja noapte târziu.

Şi stând ei acolo înfriguraţi, se îmbărbătau unul pe altul, zicându-şi: „Poate n-om muri noi până mâine şi mâine vom găsi iar calea, ca să ne întoarcem la Sihăstria” . Şi când a înnoptat tare şi era aproape de miezul nopţii, deodată au văzut o lumină mare ca un foc, acolo unde este peştera din vale. Şi când au văzut lumina aceea, cel mic a zis:

- Măi, frate, trebuie să fie nişte tâlhari aici, că eu am auzit că în pustiile cele mari stau hoţii.

Şi a zis cel mare:

- Nu, frate, poate să fie chiar un sfânt, care a făcut focul.

Şi s-a dus cel mai mare şi s-a apropiat de lumina aceea şi ce credeţi că a văzut acolo? 

Se vedea o roată mare de foc şi din roata aceea nişte limbi de foc ca nişte săbii se suiau la cer. Era Sfânta Teodora care se ruga acum de 40 de zile şi de 40 de nopţi, ca s-o găsească cineva să-i aducă Sfintele şi PreaCuratele Taine ale lui Hristos, s-o împărtăşească, că era prea slabă şi nu se mai putea duce singură şi era şi goală, că putreziseră hainele de pe dânsa.

Fraţii, când au văzut-o, s-au speriat şi au zis:

- Oare ce să fie?

Iar cel mai mare a zis:

- Vezi, acesta este sfântul la care merg păsările cu pâine! În acel moment, Sfânta Teodora a lăsat mâinile în jos şi nu s-au mai văzut lumini şi au rămas în întuneric şi le-a zis cu un glas slab de tot:

- Nu vă temeţi, fraţilor, - că ei se temeau tare, nu vă temeţi că e o nălucire, că eu sunt o femeie ticăloasă şi neputincioasă, şi mă rog lui Dumnezeu aici de 40 de zile şi 40 de nopţi să trimită pe cineva să-mi aducă PreaCuratele Taine ale lui Hristos, că vreau să mă împărtăşesc cu ele, mai înainte de a mă duce de aici de pe pământ. Nu pot să mă arăt vouă acum, pentru că hainele mele au putrezit de mult şi sunt goală. Dacă vreţi, daţi-mi o haină.

Şi atunci fratele cel mare a dezbrăcat rasa de pe dânsul şi a pus un bolovan în rasă ca s-o poată arunca, şi a aruncat rasa sa, iar cel mic i-a dat cureaua. După ce s-a îmbrăcat cu rasa şi s-a încins, sfânta i-a chemat pe fraţi la ea. Şi când a ridicat mâinile în sus s-a făcut lumină în jurul ei ca în jurul unui sfeşnic. Şi ei s-au speriat când au văzut-o. Era o femeie numai umbră de om, cu părul alb ca zăpada, luminată la faţă, slabă numai pielea şi oasele şi vorbea rar, cu glas blând şi stins. Şi a zis:

- Nu vă temeţi, fraţilor, eu sunt o smerită roabă a lui Iisus Hristos, mă numesc Teodora.

Duceţi-vă repede la mănăstire şi spuneţi părintelui egumen să trimită mâine pe duhovnicul Antonie şi pe diaconul Lavrentie, că mâine la ora 12 din zi mă voi săvârşi. Să-mi aducă aici PreaCuratele Taine. 

Iar fraţii au zis:

- Doamnă, noi nu ştim acum unde este Sihăstria că ne-am rătăcit de aseară şi iată a venit ploaia şi este întuneric. Iar ea a zis:

- Uitaţi-vă la răsărit!

Şi a făcut un semn cu mâna şi li s-au arătat două sfeşnice luminoase. Şi a zis:

- Mergeţi după aceste două sfeşnice că îndată veţi sosi la Sihăstria.

Şi s-au întors ei după cele două sfeşnice şi cele două sfeşnice mergeau sus de la pământ şi în câteva minute s-au pomenit la poarta Sihăstriei. Şi au bătut în poartă, căci tocmai era slujba Utreniei, slujba de miezul nopţii, şi portarul care era atunci a zis:

- Cine sunteţi?

- Noi suntem, fraţii care ne-am dus astăzi după păsările acelea.

Şi le-a dat drumul şi s-au dus la biserică şi au ascultat Utrenia, iar după Utrenie i-au spus stareţului:

- Părinte, am găsit o mare sfântă.

- Unde?

- Acolo unde sunt stânci multe (că ei nu ştiau cum se cheamă locul acela).

- Cum o cheamă?

- Teodora.

- Dar nu aţi găsit pâinea care o aduc păsările?

- N-am găsit-o. Ne-am dus noi după păsări o bucată de drum, dar de la o vreme le-am pierdut din ochi şi ne-am rătăcit.

Şi i-a întrebat:

- Pe unde aţi mers?

- Iată, pe plaiul acesta.

- Şi pe unde aţi găsit-o?

- Prin pustie, pe acolo pe unde e stâncăria aceea mare.

Şi repede s-a pregătit stareţul şi duhovnicul şi diaconul şi a mers aproape tot soborul. Au luat Sfintele şi PreaCuratele Taine şi tot ce trebuia pentru împărtăşit şi au venit până unde s-au rătăcit fraţii, care au zis:

- Iată, pe aici ne-au adus sfeşnicele acelea. Şi îndată au văzut sub o stâncă ascunsă, multe bucăţi de pâine mucegăită, uscată. Şi i-a întrebat:

- Aceasta aţi găsit-o ieri?

- N-am găsit-o.

O puseseră păsările acolo, pentru sfânta, că poate mânca câteodată o bucată de pâine şi bea apă din stânca aceea scobită de acolo, de sus. Se vede că nu-i departe de aici (căci uitaseră locul). Şi când s-au dus mai încolo, au văzut pe sfânta la rugăciune, cu haina cu care se îmbrăcase ieri. Şi s-au oprit toţi. Şi stareţul care avea Sfintele Taine a vrut să îngenuncheze, dar sfânta l-a oprit:

- Nu se cuvine, sfinte părinte, să îngenunchezi având asupra ta nepreţuitele Taine ale lui Iisus Hristos; eu trebuie să îngenunchez, că sunt păcătoasă.

Aşa s-a smerit ea, căci sfinţii cei mari niciodată nu se laudă, ci pururea zic că sunt păcătoşi. Că cine se laudă, cade din darul lui Dumnezeu în trufie şi se face diavol, măcar de ar fi vieţuit toată viaţa în pustnicie.

 Şi atunci Sfânta Teodora, mai înainte de a se împărtăşi cu PreaCuratele Taine, a spus viaţa ei, de unde se trage şi pe unde a stat. Şi după ce s-a împărtăşit cu PreaCuratele Taine, a strălucit faţa ei ca soarele şi şi-a ridicat mâinile la cer, iar când şi-a dat duhul, a ieşit o mireasmă de a mirosit tot muntele trei zile. Şi a lăsat aşezământ ca sfintele ei moaşte să  le pună în peştera din vale. Şi au stat o vreme acolo, apoi au fost duse în altă parte, unde a rânduit Dumnezeu, după cum se ştie din istorie: la Sfânta Mănăstire şi lavră Pecerska din Kiev.

"În 3 zile, 3 săptămâni, 3 luni, 3 ani voi primi o veste"

Am aflat de Sfântul Nectarie întâmplător, în urmă cu câteva luni de zile, de pe internet. Am fost foarte impresionată de tot ce am citit, de minunile săvârşite de Sfinţia Sa şi de faptul că cei care se rugau Lui primeau semne. 

Am făcut rost de Acatistul Sfântului Nectarie de pe internet şi am început să-l citesc 40 de zile, ca să ne binecuvânteze cu un bebeluş sănătos (eu aveam ceva probleme ginecologice şi nu reuşeam să facem un copil d aproape 2 ani) . Deasemenea, mă rugam pentru toţi ai casei şi pentru naşa mea care pierduse în urmă cu ceva ani o sarcină de 6 luni şi nu reuşea să mai rămână însărcinată. Am încercat să citesc aproape toate minunile...mă fascinau şi mă întăreau în credinţă.

Am reuşit să ne ducem şi la Mănăstirea Sfântului Nectarie din Bucureşti, ca să ne rugăm Lui şi ca să luăm mir de la Moaştele Sfinţiei Sale. 

E bine înainte să te duci la mănăstire sau înainte să te rogi Lui, să te spovedeşti ca să fii cu sufletul curat şi nu încărcat cu păcate. Mă dădeam cu Mir pe burtă şi făceam de 3 ori semnul crucii şi în unele zile simţeam o arsură în locul unde mă dădeam cu Mir. din păcate în acea perioadă am rămas fără serviciu. Mă rugam Sfântului Nectarie să mă ajute să-mi găsesc serviciu sau să rămân însărcinatăatunci când va dori Dumnezeu, când va crede că e de cuviinţă.

De când am început să mă rog aşteptam un semn de la Sfântul Nectarie, ca să văd dacă mi-a auzit ruga şi mă gândeam că eram prea nerăbdătoare, neînsemnată şi necredincioasă ca să primesc vreun semn. Dar, într-o seară, când am dat să iau acatistul (în acatist aveam iconiţa Sf. Mina şi iconiţa Măicuţei Domnui de la Mănăstirea Ghighiu) să mă rog, mi-a căzut din mână, s-au răsfirat pe jos şi un mic păianjen a ieşit din acatist.

 Eu atunci, mai în glumă mai în serios am zis "În 3 zile, 3 săptămâni, 3 luni, 3 ani voi primi o veste". Şi aşa s-a şi întâmplat spre uimirea mea. La 3 zile am aflat că naşa mea a rămas însărcinată, la 3 săptămâni am aflat că eu am rămas însărcinată, după ce am băgat dosarul de şomaj. nu-mi venea să cred!

Sunt foarte bucuroasă şi am vrut să împărtăşesc tuturor minunile săvârşite de Sfântul Nectarie, Sfântul Mina. Trebuie doar să credeţi şi să vă rugaţi! Ştiţi vorba aceea: "Credinţa ta te-a mântuit!" Acum ma dau în continuare cu Mmir pe burtă pentru a avea un bebeluş sănătos şi mă rog şi îi mulţumesc mereu Sf. Nectarie şi Sf. Mina şi să dea Dumnezeu şi Măicuţa Domnului să fie alături de noi până la sfârşitul zilelor noastre. 

Doamne ajută! Aliluia!

Serban Cristina 21.04.2011

Din învăţăturile Sfântului Nectarie - despre dragoste

"Căutaţi dragostea. Cereţi în fiecare zi de la Dumnezeu dragostea."

"Împreună cu dragostea vine tot binele şi toate virtuţile. Iubiţi ca şi voi să fiţi iubiţi de ceilalţi. Daţi-I lui Dumnezeu toată inima voastră, ca să rămâneţi în dragoste. " Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el."

Aveţi datoria să fiţi cu multă luare aminte la relaţiile dintre voi, să vă cinstiţi unul pe altul ca nişte chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Să nu căutaţi niciodată la trup şi la frumuseţea lui, ci la suflet.

                                                                           sursa foto

Luaţi aminte la simţământul dragostei, căci atunci inima nu este încălzită de rugăciune curată, dragostea este în primejdie de a deveni trupească şi nefirească, este în primejdie să întunece mintea şi să ardă inima. 

Trebuie să cercetăm în fiecare zi dacă nu cumva dragostea noastră nu izvorăşte din plinătatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care priveghează ca să-şi păstreze curată dragostea, va fi păzit de cursele vicleanului, care încearcă încet, încet să prefacă dragostea creştinească în dragoste lumească."

In post...

"Renunta la a-i mai judeca pe altii: priveste-l pe Hristos care traieste in ei!

Renunta la a mai spune cuvinte care ranesc: umple-te de cuvinte care vindeca!

Renunta la a mai fi nemultumit: umple-te de recunostinta!

Tine post de nervi: umple-te cu rabdare!

Tine post de ganduri: intoarce-te in inima ta!

Tine post de preocupari inutile: umple-te de incredere in Domnul!

Renunta la a te mai plange: umpe-te de respect pentru acea minune care este viata! Renunta la a-i mai stresa pe altii: umple-te de o rugaciune neincetata! Renunta la a mai fi acru: umple-te de bunatate!

Renunta la a-ti da importanta: umple-te de compasiune pentru ceilalti! Renunta la teama pentru lucrurile tale: umple-i pe ceilalti de darul tau! Renunta la a mai fi descurajat: umple-te de credinta!

Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus: umple-te de tot ce te apropie de El!"

Alessia Ana-Maria Socaciu

Sfantul Nectarie -marturii

  

L-am descoperit de curand pe Sfantul Ierarh Nectarie, de fapt el a intrat in viata mea cand aveam o mare nevoie de alinare.

 Am trecut printr-o perioada apasatoare si plina de durere sufleteasca din cauza unor probleme sentimentale pe care le-am avut cu persoana iubita. M-am rugat neincetat lui Dumnezeu, Fecioarei Maria, Sfintei Parascheva, Sfantului Nicolae pentru ca lucrurile sa revina pe fagasul normal, iar eu si persoana iubita sa continuam firul iubirii noastre. Intr-o zi, rasfoind cateva pagini pe internet, am intalnit o pagina in care erau postate multe minuni savarsite de Sfantul Ierarh Nectarie.

 Am inceput sa le citesc, nu ma saturam, le citeam si parca sufletul imi era invadat de atata speranta si siguranta, ca daca ma voi ruga, voi fi ascultata  si eu.

Pot spune cu mana pe inima ca dupa ce am citit o mica parte din viata Sfantului Nectarie, chiar in momentul in care am terminat de citit, am fost cautata de iubitul meu (noi nemaivorbindu-ne de ceva timp).

 Pe moment nu am constientizat ca datorita Sfantului s-a intamplat acest lucru. Mai apoi, documentandu-ma si citind mai multe despre Sfantul Nectarie mi-am dat seama ca ce s-a intamplat a fost o minune si pentru mine. De atunci m rog zilnic Sfantului sa ma ajute si sa-mi fie alaturi, atat mie cat si celor pe care-i iubesc.Stiu ca sunt oameni cu probleme mult mai grave decat ale mele, dar chiar si pentru aceste mici probleme care imi intampina uneori viata, Sfantul Nectarie cat si ceilalti sfinti carora ma rog si le cer ajutorul, ma ajuta neincetat. Ii multumesc din toata inima Sfantului Nectarie pentru ca m-a ajutat de fiecare data cand i-am cerut ajutorul, a fost alaturi de mine si simt ca este si va fi in continuare. 

Rugati-va cu cea mai mare incredere si veti vedea ca ajutorul va veni neincetat si neasteptat de repede.Multumesc pentru tot, Sfinte Nectarie!!! Doamne ajuta!!!

Ionela, 22.04.2010

Doamne, slavă Ţie!

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara  cu-al său susur de izvoare,

Când văd pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare, 

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie ...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de pe drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma se salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,

Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,

Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă

Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,

Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit, 

Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit

Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi, 

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana care scrie-o poezie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii, 

Când privesc cu drag copiii, savurând grandoarea vieţii,

Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare, 

Când aud că este pace între oameni şi popoare,

Când aud că sunt familii unde este armonie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu, 

Când văd tineri care cântă la biserică mereu

Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă 

Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,

Când primesc  de la părinte Sfânta Euharistie, 

Simt aşa o bucurie...şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine, 

Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,

Când m-aşez la rugăciune sau la Sfânta Liturghie, 

Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie!!

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui

"Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu şi mijlocitorii mântuirii noastre înaintea Preasfintei Treimi. Orice rugăciune a noastră şi orice lacrimă ieşită dintr-un suflet deznădăjduit sunt ascultate de Dumnezeu şi de sfinţii Lui. 

De multe ori nu primim răspunsul rugăciunilor noastre imediat, dar dacă stăruim şi avem credinţă, Dumnezeu ne împlineşte cererile cu iubire de oameni, dacă ne sunt de folos şi spre mântuirea sufletului nostru.Am cunoscut puterea rugăciunii Sfântului Necatrie. Am văzut vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui, dar totodată eu însumi am fost subiectul unei asemenea minuni.

Protosinghe Ipolit Lazăr, Mănăstirea Radu Vodă
-imagine preluat de pe pagina facebook a Mănăstirii Radu Vodă-

Aveam de mai multă vreme o problemă dermatologică la piciorul stâng care, cu timpul se acutiza şi se întindea pe întreg piciorul. Am încercat diferite medicamente, dar fără niciun rezultat pozitiv. În timp, durerea creştea şi se formase o crustă dureroasă pe talpa piciorului, încât aproape nu mai puteam merge.Într-o zi, mergând la Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii, am luat o sticluţă cu mine şi după terminarea slujbei am umplut-o cu ulei din candela care străjuieşte moaştele Sfântului. 

Am mers la chilie şi m-am uns pe locul dureros, după care am făcut Acatistul Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat să mă ajute. 

A doua zi, când m-am trezit şi am călcat pe pământ, mi-am dat seama că durerea dispăruse şi am cercetat locul care acum era curat, fără urmă de rană sau vreun semn că fusese o problemă de ordin medical.

Atunci am conştientizat că Sfântul Nectarie, marele făcător de minuni, făcuse şi cu mine o minune. Impresionat, şi în acelaşi timp recunoscător, am mers în biserică, mulţumindu-i sfântului pentru ajutorul acordat şi rugându-l să mă ocrotească în continuare."

(Protosinghel Ipolit Lazăr, Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Din învăţăturile Sfântului Nectarie

Cât se înşeală oamenii care caută fericirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi slavă, în averi mari şi plăceri, în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de deşertăciuni, care se sfârşesc în amărăciune! Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curând o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ.

Fraţii mei, fericirea se află înăuntrul nostru şi fericit este omul care înţelege aceasta. cercetaţi-vă inima şi vedeţi în ce stare duhovnicească vă aflaţi! 

Nu cumva inima voastră şi-a pierdut îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva conştiinţa vă mustră pentru călcarea poruncilor Lui? Nu cumva vă învinuieşte pentru nedreptăţi, minciuni şi neglijarea îndatoririlor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele? Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva inima voastră a fost umplută de răutăţi şi patimi, dacă nu cumva s-a abătut pe căi nedrepte!

foto

Din nefericire, cel care nu are grijă de inima sa, se lipseşte de tot lucrul bun şi cade într-o mulţime de răutăţi. Alungă bucuria şi se umple de amărăciune şi de frică. Alungă dragostea şi primeşte ura. Alungă toate harismele şi roadele Sfântului Duh pe care le-a primit la Botez şi se face sălaşul tuturor acelor rele care îl fac pe om vrednic de plâns şi de trei ori ticălos.

Fraţii mei, Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toţi să fim fericiţi, atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă.

 Pentru aceasta a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca să ne curăţească de păcat, să ne sfinţească, să ne facă prieteni ai Săi, să ne dăruiască binecuvântările Cerului.Biserica stă mereu cu braţele deschise ca să ne primească. Să alergăm repede toţi cei care avem conştiinţa împovărată. Să alergăm la Biserică, căci ea este gata să ridice povara noastră cea grea, să ne dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu, să ne umple inima de bucurie şi de fericire.

sursă text

Şi de cancer poţi muri sau nu, totul depinde de tine...

"Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51 de ani.  Scriu pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane care au trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea.Aceşti oameni, cărora le mulţumesc tot restul vieţii mele sunt: cei din familia mea, câtorva rude care m-au susţinut material şi moral, prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teoharie Marinescu, ieromonahului Sava de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.

Pe scurt, pot spune că, în vara anului 2006, am fost nevoită să mă internez datorită faptului că pierdeam în greutate, astfel, a trebuit să caut cauza.

După câteva investigaţii, am fost sfătuită să fiu operată la stomac, lucru care s-a şi întâmplat pe 6 septembrie 2006. Operaţia a fost făcută la Bucureşti, la spitalul Fundeni. După operaţie, familia a fost anunţată de către profesor că am neoplasm (cancer) gradul 3, fază destul de avansată a bolii, fără ca eu să ştiu, aflând apoi pe parcursul tratamentului. 

Pot spune că eu, până atunci, nu am rostit cuvântul cancer. Am refuzat să cred că am aşa ceva. Tot timpul mi-am zis: "Dintr-o simplă răceală poţi muri sau nu, totul depinde de tine". Am convingerea că trebuie să ai, mai ales în astfel de momente, o gândire optimistă, să ai răbdare. În sine, răbdarea este o virtute pentru că ea are ca rod nădejdea în Dumnezeu.

Acum spun că am primit o educaţie spirituală de la fiica mea, Nicoleta. La îndemnul ei am ajuns la părintele S. căruia îi mulţumesc tot timpul.

Pot spune că am ascultat în totalitate îndrumările medicului. Am făcut chimioterapie(citostatice), radioterapie - tratament foarte greu de suportat, dar tot timpul mi-am zis: "Trebuie să fie bine".

Protosinghel Sava
-imagine preluată de pe pagina facebook a  Mănăstirii Radu Vodă-

Aproape de fiecare dată când începeam tratamentul, timp de 10 luni, treceam pe la părintele S. pentru spovedanie. Foarte uimită eram când primeam telefon de la părintele S. Mă întreba ce mai fac şi dacă mă ţin de rugăciune, căci dumnealui se roagă în continuare pentru mine. Ce spuneţi_! Mai rar aşa preot, să se intereseze de sănătatea oamenilor, lucru pe care medicii îl fac foarte rar, cu mici excepţii.

La 6 luni după operaţie, supărare mare!! La examenul tomografic au apărut la stomac câţiva ganglioni. Am venit plângând la părintele S. Şi ce credeţi că mi-a zis?? "Aşa cum au apărut ganglionii, pot să şi dispară" lucru care s-a şi întâmplat. 

În luna mai 2007, la îndemnul fiicei mele, Nicoleta, am mers în Grecia, pe insul Eghina. Acolo se află moaştele Sfântului Nectarie. Pot spune că a fost destul de greu să ajungem acolo (atât fizic, cât şi material) dar am reuşit. Când am ajuns, surpriză mare!! "Raiul pe pământ". Vădoresc să ajungeţi acolo. Aşa cum poate bine ştiţi, Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiţi şi mai căutaţi sfinţi de către toţi credincioşii. Foarte mulţi oameni care au venit de-a lungul vremii să se închine la sfintele moaşte aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, au plecat vindecaţi sufleteşte şi trupeşte. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mine.

Ajungând în ţară, la Bucureşti, am mers direct la clinică pentru a-mi continua tratamentul. 

Surpriză însă, doctorul care mă supraveghea din punct de vedere medical a spus să oprim tratamentul deoarece sunt "clinic sănătoasă".

Aşadar, Îi mulţumesc încă o dată bunului Dumnezeu că exist, îi mulţumesc fiicei mele Nicoleta că m-a îndrumat să merg la mănăstirea Radu Vodă unde, datorită părintelui S. am învăţat că trebuie să accept situaţia aşa cum este, căci prin rugăciune totul poate reveni la normal, lucru care s-a întâmplat şi în cazl meu." 

            Elena Vascan

Când boala mântuieşte

Abia ajuns în chilia sa, i-au adus Cuviosului Nifon un alt bolnav, care se numea Nicon.

-Sunt bolnav, se tânguia el, mădularele-mi sunt paralizate şi cârtesc. Am cheltuit mult cu doctorii şi, precum vezi, nu m-am folosit. Te rog, cere lui Dumnezeu să-mi dea vindecare.

-Limba ta, fiule şi cugetul tău cel rău ţi-au pricinuit toate acestea!

l-a mustrat sfântul. 

Ai fost un stricat, pornit spre beţie şi spre osândirea şi ponegrirea altora. Apoi, ai făgăduit lui Dumnezeu că te faci monah şi nu ţi-ai ţinut făgăduinţa. Ai mers pân-acolo că te-ai întors la relele cele dintâi. Pentru toate acestea, Iubitorul de oameni, Dumnezeu, ţi-a trimis o mică pedeapsă, această paralizie. Dacă o rabzi fără cârtire, cu pocăinţă şi spovedanie, Dreptul Judecător te va milui în ziua judecăţii. Nu ţi-e de folos, fiule, să te faci bine, ca nu cumva acum vindecat, în viaţa viitoare să te înghită focul. Fiindcă văd că îi scris deasupra capului tău: Moarte grabnică, Doamne ajută!

-Ce vrea să spună, părinte, acest "Doamne ajută?" a întrebat paraliticul.

-Ajută ca să nu piară sufletul, a explicat sfântul. Pentru că şi acum ai rămas în aceleaşi patimi. Deci, nu mai judeca, fiule, te sfătuiesc acest lucru. Îţi doresc mântuirea şi vreau să te îndrept cu aceste sfaturi.

-Ai toată dreptatea, a răspuns acela, dar ce să fac? Trebuie multă silă ca să le tai pe toate acestea, iar eu sunt bolnav şi cu sufletul şi cu trupul.

-Nu ştii, i-a zis sfântul, căci cu silă se ia împărăţia cerurilor şi că "silitorii o răpesc pe ea?" Posteşte şi roagă-te! Puţin timp mai ai. Moartea este aproape! Nădăjduiesc, însă, căci prin milostivirea lui Dumnezeu vei avea călătorie bună.

-Trebuie să mai ştii că patimile sunt diavoli şi nu fug decât cu rugăciune şi cu post, după cuvâtul Domnului. Cu aceste arme, deci, înarmează-te şi tu împotriva lor şi îi vei birui.

-Cu acest sfaturi l-a părăsit în pace. Iar paraliticul, cu ajutorul lui Dumnezeu, a făcut ceea ce i-a zis sfâtul şi după puţine zile a călătorit spre cer. Iubitorul de oameni i-a primit întoarcerea lui mai mult decât primeşte pe cei ce îmbătrânesc în nevoinţă.

(Viaţa  şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon)

Din învăţăturile Sfântului Nectarie - Chipul celui credincios

Omul credincios este diferit de cei din lume. Preschimbarea lui interioară provenită din credinţă se vădeşte pe chipul său.Îl priveşti şi te bucuri. Este un alt om, virtuos, luminos, blând. Lângă el te simţi în siguranţă. Iei şi tu din mireasma lui duhovnicească.

Sfântul Nectarie îl descrie pe acest om în felul următor:

"Cât de frumos este chipul credinciosului! Cât de minunată este bucuria lui! Frumuseţea sa atrage şi figura lui exprimă încredere în Dumnezeu. Pacea este lămurită pe chipul lui şi este rezultatul liniştii sale sufleteşti. 

Liniştea şi bunătatea figurii lui vădesc ordinea din conştiinţa sa. Credinciosul este izbăvit de tirania grijilor neîncetate ale vieţii, care îndurerează zilnic sufletul, iar încrederea lui în Dumnezeu se zugrăveşte în culori vii pe faţa sa. Credinciosul este fericit , fiindcă a fost vestit că credinţa lui este adevărată. Dumnezeu a vorbit tainic în inima lui şi a umplut-o cu  bucurie cerească. 

Inima şi mintea lui sunt afierosite lui Dumnezeu. Inima lui este fierbinte de iubirea de Dumnezeu iar mintea lui aleargă să-l întâlnească pe Acesta."

Despre lupta duhovnicească

Cu cât mai repede dobândeşti o virtute, cu atât mai uşor o pierzi. Cu cât o dobândeşti mai încet şi cu mai multă trudă, cu atât mai fermă rămâne; 

Exact ca planta aceea care a crescut înaltă şi i-a spus chiparosului:

-Vezi ce mult am crescut doar în câteva zile! Eşti aici de câţiva ani şi nu prea ai crescut cine ştie ce.

-Da, spuse chiparosul, dar tu n-ai văzut încă furtuni, valuri puternice şi ierni friguroase. 

Iar după câtva timp, planta s-a uscat, în timp ce chiparosul a rămas acolo unde se afla! 

Aşa este şi cu omul duhovnicesc. Atât în vreme de furtună, cât şi în vreme de pace, el rămâne acelaşi. 

De ce? Deoarece lunga perioadă de timp a creat stabilitate. Când a început a renunţa la lume, condiţia sa duhovnicească era instabilă, dar, în timp, harul lui Dumnezeu a lucrat mântuirea sa şi eliberarea de patimi.

Aşadar, omul trebuie să se nevoiască astăzi, iar harul lui Dumnezeu va începe să acţioneze de la sine mâine. 

Atunci, nu va mai trebui să vă nevoiţi pentru a avea gânduri bune; harul care rămâne în voi este cel care le aduce în mintea ta fără efortul tău. Atunci vei vedea mari taine!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, Culese de scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Egumeniţa p. 162-163)

preluat de pe http://www.doxologia.ro

"Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu."

În măsura în care ai inima înfrântă şi smerită, devii tot mai liber interior şi atunci Dumnezeu coboară în tine.

 Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu. Şi nu ne putem umple de Dumnezeu decât prin smerenie. Smerenia trebuie să fie fundamentul vieţii noastre. Nu ne realizăm prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie.

A trăi în smerenie înseamnă a trăi o viaţă reală.

Iar a trăi în trufie este o viaţă artificială. De aceea, de câte ori eşti umilit, rabdă şi roagă-te: "Doamne, primeşte aceste umilinţe, în locul smereniei de care am lipsă. Să răscumpere mândria de care nu mă pot izbăvi de bunăvoie!

Să nu aduci nimănui nici o vină, decât numai ţie. Să te căieşti mereu din toată inima.

Dacă nu mă găsesc vinovat în mod real şi nu mă căiesc din adâncul sufletului, atunci nu mă pot ruga cu putere şi nu pot avea bucuria deplină a rugăciunii. 

Dacă ai acestea două, smerenia şi iertarea aproapelui, ai să vezi cum începi să capeţi în tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfânt poate aduce acest "ceva" în inimile noastre. 

Ceea ce m-a determinat să postez aceste rânduri este mărturisirea unei doamne care m-a impresionat prin faptul că spunea că Sfântul Nectarie este cel care ne caută pe noi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul meu şi nu o singură dată mi-a fost dat în acelaşi an să fiu îndemnată să mă rog lui ci de trei ori.

Prima oară când am auzit de Sfântul Nectarie a fost anul acesta (2001) undeva prin luna ianuarie de la o colegă care ştiind că îmi doresc foarte tare un copil, mi-a zis că ar fi bine dacă m-aş ruga Sfântului Nectarie. Între timp urmam nişte tratamente pentru a rămâne gravidă, însă nu s-a întâmplat.

A doua oară când mi-a fost dat un semn de la Sfântul Nectarie a fost prin luna martie cred, tot în 2011, când o altă colegă mi-a spus la fel să mă rog Sfântului Nectarie şi să merg şi la Mănăstirea Radu Vodă. Tot ea mi-a zis că fetiţa surorii ei a avut probleme de sănătate care s-au rezolvat, ea rugându-se Sf. Nectarie. În plus, m-a îndemnat să citesc şi acatistul.

A treia oară am avut semn de la un coleg. De ceva vreme nu mai citisem acatistul Sf. Nectarie şi îmi reproşam lucrul acesta de câteva zile. Numai bine că în ziua de 12.12.2011, colegul meu a venit cu o carte în dar. Este vorba de "Sfântul Nectarie minuni în România".

Aşadar, dragii mei, vă îndemn să vă rugaţi lui. Eu am avut semne de la Sf. Nectarie dar nu am fost vrednică tot timpul să înţeleg că mi le trimitea să mă rog lui. Probleme de sănătate încă mai am, dar am credinţa că Dumnezeu, Maica Domnului, iisus Hristos şi Sfântul Nectarie mă vor ajuta să fiu din nou sănătoasă, să am un copil bun şi un soţ bun.