Doamne, vin şi azi la Tine...

"Doamne, vin şi azi la Tine

Cu-al meu suflet întristat

Să mă umpli cu iubire

Ca să am şi eu de dat.

Îţi dau gândul meu hoinar

Să-l aduci din rătăcire

Şi-ţi dau inima în dar

Pentru-o nouă primenire.

Şi genunchii mi-i aşez

Într-o rugă prea curată

Şi sper Doamne şi cutez

În salvarea-Ţi minunată.

Doamne, vin şi azi la Tine,

Prinde-mi şoapta rugii sfinte.

Du-o-n sferele senine

Şi cu îngerii să-Ţi cânte!"

(Mariana Mihai)

Despre tainele gândurilor

"Prin gândurile noastre virtuase, paşnice, liniştite şi desăvârşit bune, ne influenţăm şi pe noi înşine şi răspândim această pace pretutindeni în jur...şi în familii şi în societate şi oriunde. Aceasta lucrează nu numai pe pământ ci şi în univers.

Aşadar, aici suntem lucrători pe ţarina Domnului şi înfăptuim armonia cerească, armonia dumnezeiască, iar acolo pacea şi liniştea domnesc pretutindeni. Dacă ne preocupă gânduri negative, acela ne este un mare rău. Când în noi este sălăşluit răul, el se răspândeşte şi în jur, în familie, în mediul în care ne aflăm. Iată, putem fi un bine mare sau un rău mare. Şi cât e de bine să fii om bun, pentru binele tău, omule! Căci gândurile nimicitoare, rele ne nimicesc pacea şi atunci nu mai avem pace şi nici linişte.

Noi întotdeauna începem greşit. În loc să începem de la noi înşine, noi dorim întotdeauna să-i îndreptăm pe ceilalţi, iar pe noi ne lăsăm mai la urmă.

 Când fiecare va începe cu sine, atunci va fi pace pretutindeni! Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Dacă omul nu se va vătăma pe sine însuşi, nimeni nu-i poate face nici un rău, nici măcar diavolul". Vedeţi, noi suntem cei care ne croim viitorul."

Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa

(articol de pe doxologia.ro)

✝) Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla - 7 august

Veniţi toţi iubitorii de Hristos, cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

"Unde este bisericuţa mică, tradiţia veche care s-a păstrat din gură în gură şi din bătrân în bătrân, spune că a fost întâi coliba Sfintei Teodora. Ea a stat 14 ani de zile pe acest loc, unde fusese mai înainte un vestit pustnic, care venise aici in Munţii Vrancei. După ce s-a desăvârşit deci Sfânta Teodora aici, s-a dus în peştera din vale şi acolo a fost descoperită prin minune dumnezeiască, că nu se ştia de dânsa. Duhovnicul ei din Sihăstria murise demult şi ea nu mai putea coborî de bătrâneţe până la vale, ca să se împărtăşească cu PreaCuratele Taine. Dar s-a întâmplat o minune ca aceasta, mai înainte de moartea ei. 

La trapeza Sihăstriei nişte păsări veneau şi luau bucăţele de pâine de la fraţii trapezari. Şi au văzut fraţii cum luau acelea pâinea şi zburau cu ea încoace spre miazăzi. Şi a observat stareţul mănăstirii şi le-a zis: „Fraţilor, păsările acestea vedeţi că nu mănâncă pâinea, ci iau în cioc câte o bucată şi zboară cu ea încolo, înspre pustia Sihlei (că nu era atunci biserica aici). Mi se pare mie, a zis stareţul, că trebuie să fie vreun rob al lui Dumnezeu, vreun suflet al lui Dumnezeu căruia păsările acestea îi duc pâine” .

Într-o duminică după amiază, doi fraţi au luat blagoslovenie de la stareţul mănăstirii, după ce i-au spus: „Părinte, ne-am duce în partea aceea unde zboară păsările, poate să dăm peste acel pustnic căruia îi duc păsările mâncare de aici” . Şi spune istoria - pe care am citit-o într-un vechi manuscris - că păsările parcă îi aşteptau, căci au zburat dincoace de Sihăstria, la marginea muntelui. 

Şi au stat cu bucata de pâine în cioc până au venit fraţii şi când să le ajungă, au zburat mai încolo şi tot aşa zburau aproape de pământ şi pe distanţe mici, ca şi cum i-ar chema încoace, să le-o descopere pe Sfânta Teodora.

Şi au venit fraţii, dar de la o vreme, către seară, a venit o ploaie mare şi s-a întunecat şi n-au mai văzut nici păsări şi s-au rătăcit, că nu era pe atunci cărare, cum vedeţi acum, ci era pustie mare; de aceea i se spunea aici Sihla, adică desiş, căci era mare desime printre stâncile acestea. Nu exista atunci schitul Sihla, ci numai câte un pustnic rătăcitor care stătea câteodată aici.

S-au rătăcit deci cei doi fraţi şi când au văzut că e noapte şi a venit şi ploaie şi s-a întunecat, au început a plânge, că erau uzi şi rătăciţi. Şi s-au pus spate lângă spate lângă un fag, aici, aproape de peştera Sfintei Teodora din vale, şi au hotărât să poposească până la ziuă acolo, că nu mai ştiau să nimerească înapoi, fiind deja noapte târziu.

Şi stând ei acolo înfriguraţi, se îmbărbătau unul pe altul, zicându-şi: „Poate n-om muri noi până mâine şi mâine vom găsi iar calea, ca să ne întoarcem la Sihăstria” . Şi când a înnoptat tare şi era aproape de miezul nopţii, deodată au văzut o lumină mare ca un foc, acolo unde este peştera din vale. Şi când au văzut lumina aceea, cel mic a zis:

- Măi, frate, trebuie să fie nişte tâlhari aici, că eu am auzit că în pustiile cele mari stau hoţii.

Şi a zis cel mare:

- Nu, frate, poate să fie chiar un sfânt, care a făcut focul.

Şi s-a dus cel mai mare şi s-a apropiat de lumina aceea şi ce credeţi că a văzut acolo? 

Se vedea o roată mare de foc şi din roata aceea nişte limbi de foc ca nişte săbii se suiau la cer. Era Sfânta Teodora care se ruga acum de 40 de zile şi de 40 de nopţi, ca s-o găsească cineva să-i aducă Sfintele şi PreaCuratele Taine ale lui Hristos, s-o împărtăşească, că era prea slabă şi nu se mai putea duce singură şi era şi goală, că putreziseră hainele de pe dânsa.

Fraţii, când au văzut-o, s-au speriat şi au zis:

- Oare ce să fie?

Iar cel mai mare a zis:

- Vezi, acesta este sfântul la care merg păsările cu pâine! În acel moment, Sfânta Teodora a lăsat mâinile în jos şi nu s-au mai văzut lumini şi au rămas în întuneric şi le-a zis cu un glas slab de tot:

- Nu vă temeţi, fraţilor, - că ei se temeau tare, nu vă temeţi că e o nălucire, că eu sunt o femeie ticăloasă şi neputincioasă, şi mă rog lui Dumnezeu aici de 40 de zile şi 40 de nopţi să trimită pe cineva să-mi aducă PreaCuratele Taine ale lui Hristos, că vreau să mă împărtăşesc cu ele, mai înainte de a mă duce de aici de pe pământ. Nu pot să mă arăt vouă acum, pentru că hainele mele au putrezit de mult şi sunt goală. Dacă vreţi, daţi-mi o haină.

Şi atunci fratele cel mare a dezbrăcat rasa de pe dânsul şi a pus un bolovan în rasă ca s-o poată arunca, şi a aruncat rasa sa, iar cel mic i-a dat cureaua. După ce s-a îmbrăcat cu rasa şi s-a încins, sfânta i-a chemat pe fraţi la ea. Şi când a ridicat mâinile în sus s-a făcut lumină în jurul ei ca în jurul unui sfeşnic. Şi ei s-au speriat când au văzut-o. Era o femeie numai umbră de om, cu părul alb ca zăpada, luminată la faţă, slabă numai pielea şi oasele şi vorbea rar, cu glas blând şi stins. Şi a zis:

- Nu vă temeţi, fraţilor, eu sunt o smerită roabă a lui Iisus Hristos, mă numesc Teodora.

Duceţi-vă repede la mănăstire şi spuneţi părintelui egumen să trimită mâine pe duhovnicul Antonie şi pe diaconul Lavrentie, că mâine la ora 12 din zi mă voi săvârşi. Să-mi aducă aici PreaCuratele Taine. 

Iar fraţii au zis:

- Doamnă, noi nu ştim acum unde este Sihăstria că ne-am rătăcit de aseară şi iată a venit ploaia şi este întuneric. Iar ea a zis:

- Uitaţi-vă la răsărit!

Şi a făcut un semn cu mâna şi li s-au arătat două sfeşnice luminoase. Şi a zis:

- Mergeţi după aceste două sfeşnice că îndată veţi sosi la Sihăstria.

Şi s-au întors ei după cele două sfeşnice şi cele două sfeşnice mergeau sus de la pământ şi în câteva minute s-au pomenit la poarta Sihăstriei. Şi au bătut în poartă, căci tocmai era slujba Utreniei, slujba de miezul nopţii, şi portarul care era atunci a zis:

- Cine sunteţi?

- Noi suntem, fraţii care ne-am dus astăzi după păsările acelea.

Şi le-a dat drumul şi s-au dus la biserică şi au ascultat Utrenia, iar după Utrenie i-au spus stareţului:

- Părinte, am găsit o mare sfântă.

- Unde?

- Acolo unde sunt stânci multe (că ei nu ştiau cum se cheamă locul acela).

- Cum o cheamă?

- Teodora.

- Dar nu aţi găsit pâinea care o aduc păsările?

- N-am găsit-o. Ne-am dus noi după păsări o bucată de drum, dar de la o vreme le-am pierdut din ochi şi ne-am rătăcit.

Şi i-a întrebat:

- Pe unde aţi mers?

- Iată, pe plaiul acesta.

- Şi pe unde aţi găsit-o?

- Prin pustie, pe acolo pe unde e stâncăria aceea mare.

Şi repede s-a pregătit stareţul şi duhovnicul şi diaconul şi a mers aproape tot soborul. Au luat Sfintele şi PreaCuratele Taine şi tot ce trebuia pentru împărtăşit şi au venit până unde s-au rătăcit fraţii, care au zis:

- Iată, pe aici ne-au adus sfeşnicele acelea. Şi îndată au văzut sub o stâncă ascunsă, multe bucăţi de pâine mucegăită, uscată. Şi i-a întrebat:

- Aceasta aţi găsit-o ieri?

- N-am găsit-o.

O puseseră păsările acolo, pentru sfânta, că poate mânca câteodată o bucată de pâine şi bea apă din stânca aceea scobită de acolo, de sus. Se vede că nu-i departe de aici (căci uitaseră locul). Şi când s-au dus mai încolo, au văzut pe sfânta la rugăciune, cu haina cu care se îmbrăcase ieri. Şi s-au oprit toţi. Şi stareţul care avea Sfintele Taine a vrut să îngenuncheze, dar sfânta l-a oprit:

- Nu se cuvine, sfinte părinte, să îngenunchezi având asupra ta nepreţuitele Taine ale lui Iisus Hristos; eu trebuie să îngenunchez, că sunt păcătoasă.

Aşa s-a smerit ea, căci sfinţii cei mari niciodată nu se laudă, ci pururea zic că sunt păcătoşi. Că cine se laudă, cade din darul lui Dumnezeu în trufie şi se face diavol, măcar de ar fi vieţuit toată viaţa în pustnicie.

 Şi atunci Sfânta Teodora, mai înainte de a se împărtăşi cu PreaCuratele Taine, a spus viaţa ei, de unde se trage şi pe unde a stat. Şi după ce s-a împărtăşit cu PreaCuratele Taine, a strălucit faţa ei ca soarele şi şi-a ridicat mâinile la cer, iar când şi-a dat duhul, a ieşit o mireasmă de a mirosit tot muntele trei zile. Şi a lăsat aşezământ ca sfintele ei moaşte să  le pună în peştera din vale. Şi au stat o vreme acolo, apoi au fost duse în altă parte, unde a rânduit Dumnezeu, după cum se ştie din istorie: la Sfânta Mănăstire şi lavră Pecerska din Kiev.

"În 3 zile, 3 săptămâni, 3 luni, 3 ani voi primi o veste"

Am aflat de Sfântul Nectarie întâmplător, în urmă cu câteva luni de zile, de pe internet. Am fost foarte impresionată de tot ce am citit, de minunile săvârşite de Sfinţia Sa şi de faptul că cei care se rugau Lui primeau semne. 

Am făcut rost de Acatistul Sfântului Nectarie de pe internet şi am început să-l citesc 40 de zile, ca să ne binecuvânteze cu un bebeluş sănătos (eu aveam ceva probleme ginecologice şi nu reuşeam să facem un copil d aproape 2 ani) . Deasemenea, mă rugam pentru toţi ai casei şi pentru naşa mea care pierduse în urmă cu ceva ani o sarcină de 6 luni şi nu reuşea să mai rămână însărcinată. Am încercat să citesc aproape toate minunile...mă fascinau şi mă întăreau în credinţă.

Am reuşit să ne ducem şi la Mănăstirea Sfântului Nectarie din Bucureşti, ca să ne rugăm Lui şi ca să luăm mir de la Moaştele Sfinţiei Sale. 

E bine înainte să te duci la mănăstire sau înainte să te rogi Lui, să te spovedeşti ca să fii cu sufletul curat şi nu încărcat cu păcate. Mă dădeam cu Mir pe burtă şi făceam de 3 ori semnul crucii şi în unele zile simţeam o arsură în locul unde mă dădeam cu Mir. din păcate în acea perioadă am rămas fără serviciu. Mă rugam Sfântului Nectarie să mă ajute să-mi găsesc serviciu sau să rămân însărcinatăatunci când va dori Dumnezeu, când va crede că e de cuviinţă.

De când am început să mă rog aşteptam un semn de la Sfântul Nectarie, ca să văd dacă mi-a auzit ruga şi mă gândeam că eram prea nerăbdătoare, neînsemnată şi necredincioasă ca să primesc vreun semn. Dar, într-o seară, când am dat să iau acatistul (în acatist aveam iconiţa Sf. Mina şi iconiţa Măicuţei Domnui de la Mănăstirea Ghighiu) să mă rog, mi-a căzut din mână, s-au răsfirat pe jos şi un mic păianjen a ieşit din acatist.

 Eu atunci, mai în glumă mai în serios am zis "În 3 zile, 3 săptămâni, 3 luni, 3 ani voi primi o veste". Şi aşa s-a şi întâmplat spre uimirea mea. La 3 zile am aflat că naşa mea a rămas însărcinată, la 3 săptămâni am aflat că eu am rămas însărcinată, după ce am băgat dosarul de şomaj. nu-mi venea să cred!

Sunt foarte bucuroasă şi am vrut să împărtăşesc tuturor minunile săvârşite de Sfântul Nectarie, Sfântul Mina. Trebuie doar să credeţi şi să vă rugaţi! Ştiţi vorba aceea: "Credinţa ta te-a mântuit!" Acum ma dau în continuare cu Mmir pe burtă pentru a avea un bebeluş sănătos şi mă rog şi îi mulţumesc mereu Sf. Nectarie şi Sf. Mina şi să dea Dumnezeu şi Măicuţa Domnului să fie alături de noi până la sfârşitul zilelor noastre. 

Doamne ajută! Aliluia!

Serban Cristina 21.04.2011

Din învăţăturile Sfântului Nectarie - despre dragoste

"Căutaţi dragostea. Cereţi în fiecare zi de la Dumnezeu dragostea."

"Împreună cu dragostea vine tot binele şi toate virtuţile. Iubiţi ca şi voi să fiţi iubiţi de ceilalţi. Daţi-I lui Dumnezeu toată inima voastră, ca să rămâneţi în dragoste. " Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el."

Aveţi datoria să fiţi cu multă luare aminte la relaţiile dintre voi, să vă cinstiţi unul pe altul ca nişte chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Să nu căutaţi niciodată la trup şi la frumuseţea lui, ci la suflet.

                                                                           sursa foto

Luaţi aminte la simţământul dragostei, căci atunci inima nu este încălzită de rugăciune curată, dragostea este în primejdie de a deveni trupească şi nefirească, este în primejdie să întunece mintea şi să ardă inima. 

Trebuie să cercetăm în fiecare zi dacă nu cumva dragostea noastră nu izvorăşte din plinătatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care priveghează ca să-şi păstreze curată dragostea, va fi păzit de cursele vicleanului, care încearcă încet, încet să prefacă dragostea creştinească în dragoste lumească."

In post...

"Renunta la a-i mai judeca pe altii: priveste-l pe Hristos care traieste in ei!

Renunta la a mai spune cuvinte care ranesc: umple-te de cuvinte care vindeca!

Renunta la a mai fi nemultumit: umple-te de recunostinta!

Tine post de nervi: umple-te cu rabdare!

Tine post de ganduri: intoarce-te in inima ta!

Tine post de preocupari inutile: umple-te de incredere in Domnul!

Renunta la a te mai plange: umpe-te de respect pentru acea minune care este viata! Renunta la a-i mai stresa pe altii: umple-te de o rugaciune neincetata! Renunta la a mai fi acru: umple-te de bunatate!

Renunta la a-ti da importanta: umple-te de compasiune pentru ceilalti! Renunta la teama pentru lucrurile tale: umple-i pe ceilalti de darul tau! Renunta la a mai fi descurajat: umple-te de credinta!

Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus: umple-te de tot ce te apropie de El!"

Alessia Ana-Maria Socaciu

Sfantul Nectarie -marturii

  

L-am descoperit de curand pe Sfantul Ierarh Nectarie, de fapt el a intrat in viata mea cand aveam o mare nevoie de alinare.

 Am trecut printr-o perioada apasatoare si plina de durere sufleteasca din cauza unor probleme sentimentale pe care le-am avut cu persoana iubita. M-am rugat neincetat lui Dumnezeu, Fecioarei Maria, Sfintei Parascheva, Sfantului Nicolae pentru ca lucrurile sa revina pe fagasul normal, iar eu si persoana iubita sa continuam firul iubirii noastre. Intr-o zi, rasfoind cateva pagini pe internet, am intalnit o pagina in care erau postate multe minuni savarsite de Sfantul Ierarh Nectarie.

 Am inceput sa le citesc, nu ma saturam, le citeam si parca sufletul imi era invadat de atata speranta si siguranta, ca daca ma voi ruga, voi fi ascultata  si eu.

Pot spune cu mana pe inima ca dupa ce am citit o mica parte din viata Sfantului Nectarie, chiar in momentul in care am terminat de citit, am fost cautata de iubitul meu (noi nemaivorbindu-ne de ceva timp).

 Pe moment nu am constientizat ca datorita Sfantului s-a intamplat acest lucru. Mai apoi, documentandu-ma si citind mai multe despre Sfantul Nectarie mi-am dat seama ca ce s-a intamplat a fost o minune si pentru mine. De atunci m rog zilnic Sfantului sa ma ajute si sa-mi fie alaturi, atat mie cat si celor pe care-i iubesc.Stiu ca sunt oameni cu probleme mult mai grave decat ale mele, dar chiar si pentru aceste mici probleme care imi intampina uneori viata, Sfantul Nectarie cat si ceilalti sfinti carora ma rog si le cer ajutorul, ma ajuta neincetat. Ii multumesc din toata inima Sfantului Nectarie pentru ca m-a ajutat de fiecare data cand i-am cerut ajutorul, a fost alaturi de mine si simt ca este si va fi in continuare. 

Rugati-va cu cea mai mare incredere si veti vedea ca ajutorul va veni neincetat si neasteptat de repede.Multumesc pentru tot, Sfinte Nectarie!!! Doamne ajuta!!!

Ionela, 22.04.2010