din Slujba Sfintei Liturghii...

"Că Tu eşti Doamne, ajutătorul celor fără de ajutor, nădejdea celor fără de nădejde, izbăvitorul celor înviforaţi, limanul celor ce călătoresc pe ape, doctorul celor bolnavi. Însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui."

Slavă Ţie Dumnezeule în veci!

„Slavă Ţie pentru necontenita Ta purtare de grijă, slavă Ţie pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale, slavă Ţie pentru clipele luminoase ale vieţii. 

Slavă Ţie pentru bucuriile limpezi ale inimii, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla, slavă Ţie Dumnezeule în veci!

(în imagine, biserica Mănăstirii Radu Vodă, Bucureşti)

Tu luminezi sufletul cu pace şi trimiţi ajutor neaşteptat, Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Tu însuţi Te pleci spre patul celui suferind şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Ţie Îţi cântăm cântare Aliluia!”

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva (slujba de priveghere - Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

“Întru tine, Maica, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. 

Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.” 

"De hramul Sfintei Cuvioase Parascheva (Iaşi, 14 octombrie 1951) pe când oamenii aşteptau la rând să se închine, au venit şi două creştine bătrâne din Focşani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritului Cleopa:

- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm Cuvioasei Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, şi să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept mulţumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!

- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeţi şi vă închinaţi!

În clipa aceea, preoţii şi credincioşii au văzut un lucru cu totul sfânt şi minunat. Cuvioasa şi-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă şi s-au închinat, Sfânta Parascheva şi-a lăsat iarăşi capul pe pernă."

(din Viaţa Părintelui Cleopa)

Arhimandritul Nectarie - stareţul Mănăstirii Radu Vodă, Bucureşti

"Am crescut cu părintele Nectarie, care este stareţ la Radu Vodă. De mic (5-6 ani), spunea că el va fi preot.

Se ducea la biserică în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare. Crescând, a dat la seminar şi apoi s-a călugarit. Vă pot spune că asta este ceea ce şi-a dorit dintotdeauna. 

Slujbele pe care le face, le face cu toată dăruirea sufletului său. Duceţi-vă la mănăstire şi veţi vedea şi vă veţi convinge. Mădălina

Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

"Celor ce aleargă către puternicul tău acoperamânt, uşurează-le chinurile sufletului şi ale trupului cu rugăcinile tale, Sfinte Nectarie, părintele nostru, şi umple inimile lor cu bucurie, preafericite. Alungă-le-ntristarea necazului şi a durerii lor, sfinte, prietene al Domnului.

Pazeşte-ne de toată durerea, ispita şi necazul, căci către ocrotirea ta alergăm şi pe tine te cinstim, Sfinte Nectarie, mare făcatorule de minuni."

(din cel de-al doilea Paraclis al Sfântului Ierarh Nectarie)

Troparul Duminicii Sfinţilor Părinţi de la Niceea

„Prea proslăvit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai aşezat pe Părinţii noştii luminători pe pământ şi prin ei ne-ai îndreptat pe noi la adevărata credinţă; mult Îndurate, slavă Ţie”.

(imagine din timpul Vecerniei mari, Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Omul bun îi îndulceşte pe toţi!

"Omul bun îi îndulceşte pe toţi pe măsura bunătăţii lui. De aceea sfinţii comunică o dulceaţă sufletească. Omul rău îi amărăşte şi îi agită pe toţi. Atât bunătatea, cât şi răutatea au o forţă iradiantă."  Părintele Dumitru Stăniloaie

(imagine de la Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Din păr şi din barbă izvorau picături de mir...

"La scurtă vreme după adormirea sa întru Domnul, sfântul trup al părintelui Nectarie a început să răspândească în jur o mireasmă bineplăcută. În timp ce se afla în biserica Sfânta Treime din Pireu, cu uimire au constatat că din păr şi din barbă izvorau picături de mir. 

După cinci luni, maicile, dorind să construiască un mormânt din marmură, au deschis mormântul şi au scos sfântul trup care era întreg şi nestricăcios din toate punctele de vedere, răspândind în jur o minunată mireasmă. 

El a rămas în biroul maicii stareţe până când a luat sfârşit construcţia mormântului.

Înaltpresfinţitul Arhiepiscop al Atenei, Hrisostom, cu mare interes a luat iniţiativa de a examina personal trupul Sfântului, poruncind să fie din nou scos la capătul a şapte ani de la data mutării Cuviosului la Domnul.

 De atunci, trupul a fost socotit drept unul sfinţit."

Arhimandritul Ioachim Spetsieris

Rugăciunea anaforei

"În locurile Apamiei, în a doua eparhie a Sirei, exista un sat care se chema Gonagon. Cândva, la distanţă de o milă de sat, câţiva copii păşteau animalele lor. Pe când se jucau, au hotărât împreună să săvârşească Sfânta Liturghie, aşa cum vedeau la preot în biserică. Au ales deci un „preot şi alţi doi „diaconi". După aceea s-au apropiat de o stâncă unde ca pe un jertfelnic au aşezat pâini şi un vas de lut cu vin.

„Preotul" s-a aşezat în mijloc şi cei doi „diaconi" de-a dreapta şi de-a stânga lui. A început deci să spună rugăciunea anaforei, în timp ce „diaconii făceau vânt cu pălăriile lor în loc de ripide. Micul „preot ştia rugăciunea anaforei, pentru că obişnuia la sfintele slujbe să stea - ca toţi copiii - în faţa sfintei mese, şi aşa să audă şi să înveţe rugăciunile.

După ce s-au făcut toate după rânduiala bisericească, pe când se pregăteau să taie pâinile, s-a întâmplat ceva cutremurător. A căzut foc din cer şi a făcut scrum toate câte erau oferite şi stânca. Nu a rămas nici cea mai mică urmă!

Copiii, de frică, au căzut jos şi au rămas acolo pe jumătate morţi, fără să poată să articuleze un cuvânt. Părinţii s-au îngrijorat din cauza întârzierii lor. Căutând, i-au găsit în această stare şi i-au dus în sat. Întrebau insistent să afle care este cauza stării lor, dar nu primeau răspuns.

Mai târziu, după ce copiii şi-au revenit au povestit toate câte au făcut şi au păţit. Curând episcopul a aflat de această minunată întâmplare, care s-a dus cu toți preoţii la locul minunii şi a văzut semnele focului ceresc. Atunci, deci, a pus copiii într-o mănăstire şi pe locul focului a zidit biserică şi în jurul acesteia o frumoasă mănăstire."

(Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Ed. Egumenița, p. 12)

sursa: doxologia.ro

"Bucuraţi‑vă pururea. Rugaţi‑vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu‑l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi‑vă de orice înfăţişare a răului." din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel

(imagini de la Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti)

Un preot care se roagă mult este un preot cu har în toate!

"Cine nu ştie că un preot bun transformă sufleteşte pe credincioşii săi, prin slujbe frumoase, prin catehizare stăruitoare şi prin predici bune şi pline de căldură duhovnicească? Cine nu ştie că predica bună umple bisericile şi mănăstirile de credincioşi, apără şi sporeşte dreapta credinţă şi întoarce la pocăinţă multe suflete? Bisericile fără slujbe frumoase şi fără predici pline de duh şi putere se golesc de credincioşi şi nu pot vâna suflete pentru Hristos.

În Biserica lui Hristos, preoţii propovăduiesc cel mai mult cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt toată viaţa în mijlocul credincioşilor. Ei sunt martorii vieţii noastre de la naştere şi până la moarte. 

Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă

Prin predica lui vie, caldă, plină de har şi lumină, preotul poate transforma total masa enoriaşilor săi. Dar, pentru ca predica sa să poată ajunge la inima credincioşilor şi să aibă puterea Duhului Sfânt de a transforma sufletul şi a-l întoarce la pocăinţă, trebuiesc îndeplinite câteva condiţii duhovniceşti.

Una dintre condiţii este sfânta rugăciune. Preotul trebuie să fie un om de rugăciune, să iubească mai mult ca orice Biserica, sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, cântarea în comun a credincioşilor. Rugăciunea lui stăruitoare, unită cu cea a credincioşilor săi, îi sporeşte credinţa şi dragostea pentru Dumnezeu şi oameni, îl face mai înţelept în gândire şi predică, îi deschide inima pentru milostenie şi îi dă multă putere şi har. 

Un preot care se roagă mult este un preot cu har în toate şi un bun predicator al cuvântului lui Dumnezeu." Părintele Cleopa Ilie

"Bucură-te, că atunci când monahiile vrut-au să iţi pună epitrahilul pre sfintele-ţi moaşte, ti-ai ridicat capul; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!"

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

„Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaştele mele să fie împărţite în întreaga lume”, i-ai spus femeii care se întristase, neştiind pricina pentru care la multă vreme după adormirea ta, trupu-ţi părea să se supună legilor firii. 

Şi din oasele tale a izvorat mir, de a cărui mireasmă s-au minunat credincioşii din toată lumea care s-au învrednicit să primească în bisericile lor câte o părticică dintru ale tale sfinte moaşte. Pentru care îţi cântă:

Bucură-te, că Domnul a voit ca lumea întreagă să afle de sfinţenia ta;

Bucură-te, că trupul tău a fost biserică vie;

Bucură-te, că inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!"

Cuvânt de învăţătură - 22 septembrie 2013 - Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă - Bucuresti

"Atunci când omul îşi pune nădejdea în Dumnezeu, atunci aduce rod însutit - după cum am văzut şi pe Petru. 

Cu toată dibăcia lui, noaptea nu prinsese nimic, dar în momentul în care ascultă de cuvântul Lui Dumnezeu el prinde mulţime de peşte. Şi vedeţi cum peştii aceia au ascultat şi s-au strâns în mreaja lui Petru, arătându-se încă o dată că Iisus Hristos e Dumnezeu adevărat, Stăpânul Cerului şi al Pământului.

Să ne facem un examen al conştiinţei noastre şi să vedem: oare noi suntem ca Petru sau nu, oare noi ne punem nădejdea şi încrederea în Dumnezeu sau nu? 

În lumea noastră sunt foarte mulţi oameni trişti, sunt foarte mulţi oameni în pragul disperării pentru că nu văd nici o scăpare din problemele lor şi toate acestea, iubiţi credincioşi, pentru că spuneam: societatea de azi Îl scoate pe Dumnezeu în afara ei. Şi acolo unde nu e Dumnezeu, acolo e moarte. Dumnezeu e soluţia tuturor problemelor noastre. Dumnezeu e Cel ce dă sens vieţii noastre. Dumnezeu e Cel ce dă lumină vieţii noastre.

Niciodată nu veţi vedea oamenii credincioşi ajungând în deznădejde pentru că orice s-ar întâmpla, spun ca şi Iov - Aceasta e voia Lui Dumnezeu. Şi prin voia Lui Dumnezeu nu vor ajunge niciodată în moarte, în întuneric.

Sfânta Scriptură ne spune: "Israele, ce cere de la tine Domnul Tău Dumnezeu? Decât să te temi de El, să umbli în căile Lui, să-L iubeşti şi să-I slujeşti Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui."

(în imagine, Arhimandritul Nectarie, stareţul Mănăstirii Radu Vodă)

"Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul Sfântului Nectarie s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. 

La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.

 Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin."

"Harul Mângâietorului cu bogăţie se revarsă din racla cinstitelor tale moaşte, Părinte Nectarie. Şi asemenea unui izvor nesecat, adapă sufletele chinuite şi vindecă bolile trupeşti ale celor ce strigă neîncetat către Domnul: Aliluia!"

(noua raclă, cea în care sunt păstrate moaştele Sfântului Ierarh Nectarie în biserica Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti)