"Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51 de ani. Scriu pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane care au trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea.Aceşti oameni, cărora le mulţumesc tot restul vieţii mele sunt: cei din familia mea, câtorva rude care m-au susţinut material şi moral, prof. dr. Irinel Popescu, Dr. Teoharie Marinescu, ieromonahului Sava de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.
Pe scurt, pot spune că, în vara anului 2006, am fost nevoită să mă internez datorită faptului că pierdeam în greutate, astfel, a trebuit să caut cauza.
După câteva investigaţii, am fost sfătuită să fiu operată la stomac, lucru care s-a şi întâmplat pe 6 septembrie 2006. Operaţia a fost făcută la Bucureşti, la spitalul Fundeni. După operaţie, familia a fost anunţată de către profesor că am neoplasm (cancer) gradul 3, fază destul de avansată a bolii, fără ca eu să ştiu, aflând apoi pe parcursul tratamentului.
Pot spune că eu, până atunci, nu am rostit cuvântul cancer. Am refuzat să cred că am aşa ceva. Tot timpul mi-am zis: "Dintr-o simplă răceală poţi muri sau nu, totul depinde de tine". Am convingerea că trebuie să ai, mai ales în astfel de momente, o gândire optimistă, să ai răbdare. În sine, răbdarea este o virtute pentru că ea are ca rod nădejdea în Dumnezeu.
Acum spun că am primit o educaţie spirituală de la fiica mea, Nicoleta. La îndemnul ei am ajuns la părintele S. căruia îi mulţumesc tot timpul.
Pot spune că am ascultat în totalitate îndrumările medicului. Am făcut chimioterapie(citostatice), radioterapie - tratament foarte greu de suportat, dar tot timpul mi-am zis: "Trebuie să fie bine".
 |
| Protosinghel Sava -imagine preluată de pe pagina facebook a Mănăstirii Radu Vodă- |
Aproape de fiecare dată când începeam tratamentul, timp de 10 luni, treceam pe la părintele S. pentru spovedanie. Foarte uimită eram când primeam telefon de la părintele S. Mă întreba ce mai fac şi dacă mă ţin de rugăciune, căci dumnealui se roagă în continuare pentru mine. Ce spuneţi_! Mai rar aşa preot, să se intereseze de sănătatea oamenilor, lucru pe care medicii îl fac foarte rar, cu mici excepţii.
La 6 luni după operaţie, supărare mare!! La examenul tomografic au apărut la stomac câţiva ganglioni. Am venit plângând la părintele S. Şi ce credeţi că mi-a zis?? "Aşa cum au apărut ganglionii, pot să şi dispară" lucru care s-a şi întâmplat.
În luna mai 2007, la îndemnul fiicei mele, Nicoleta, am mers în Grecia, pe insul Eghina. Acolo se află moaştele Sfântului Nectarie. Pot spune că a fost destul de greu să ajungem acolo (atât fizic, cât şi material) dar am reuşit. Când am ajuns, surpriză mare!! "Raiul pe pământ". Vădoresc să ajungeţi acolo. Aşa cum poate bine ştiţi, Sfântul Nectarie Taumaturgul este unul dintre cei mai iubiţi şi mai căutaţi sfinţi de către toţi credincioşii. Foarte mulţi oameni care au venit de-a lungul vremii să se închine la sfintele moaşte aflate la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, au plecat vindecaţi sufleteşte şi trupeşte. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu mine.
Ajungând în ţară, la Bucureşti, am mers direct la clinică pentru a-mi continua tratamentul.
Surpriză însă, doctorul care mă supraveghea din punct de vedere medical a spus să oprim tratamentul deoarece sunt "clinic sănătoasă".
Aşadar, Îi mulţumesc încă o dată bunului Dumnezeu că exist, îi mulţumesc fiicei mele Nicoleta că m-a îndrumat să merg la mănăstirea Radu Vodă unde, datorită părintelui S. am învăţat că trebuie să accept situaţia aşa cum este, căci prin rugăciune totul poate reveni la normal, lucru care s-a întâmplat şi în cazl meu."
Elena Vascan
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu